DRĂGÁICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. ♦ Fiecare din fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută acest dans. 3. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 4. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu fructe lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum) – Din bg. dragaika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DRĂGÁÍCĂ s. 1. (mai ales la pl.) sânziene (pl.). (~ se sărbătorește la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) sânziană, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. sânziană albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DRĂGÁICĂ s. v. bâlci, iarmaroc, sânziene de grădină, târg.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
drăgáică (dans, persoană, târg, plantă) s. f., g.-d. art. drăgáicei; pl. drăgáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Drăgáică (sărbătoare) s. pr. f., g.-d. art. Drăgáicei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DRĂGÁICA1 ~ce f. 1) la pl. pop. Sărbătoare religioasă la creștini, închinată coacerii grânelor; sânziene. 2) Dans popular jucat în această zi de sărbătoare. 3) Fiecare dintre fetele ce execută acest dans. 4) la pl. folc. Ființă imaginară, având înfățișarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea și ar face rău, în special, bărbaților; iele, vântoase; sânziene. /<bulg. dragaika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DRĂGÁICĂ2 ~ce f. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze liniare și cu flori aromate, grupate în inflorescențe terminale; sânziană. /<bulg. dragaika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DRĂGÁICE s. pl. v. iele.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink