DRĂGĂLĂȘÉNIE, drăgălășenii, s. f. Gingășie, grație, drăgălășie (în înfățișare sau comportare). ♦ (La pl.) Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva; gesturi tandre, dezmierdări. – Drăgălaș + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DRĂGĂLĂȘÉNIE s. farmec, grație, (livr.) șarm. (Are o ~ înnăscută.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
drăgălășénie s. f. (sil. -ni-e), art. drăgălășénia (sil. -ni-a), g.-d. art. drăgălășéniei; (manifestări) pl. drăgălășénii, art. drăgălășéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DRĂGĂLĂȘÉNIE ~i f. 1) Atitudine plină de gingășie și atenție față de cineva; tandrețe. 2) Manifestare de atașament ce denotă gingășie și tandrețe. /drăgălaș + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink