Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DUALÍSM s. n. 1. Concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul. 2. (Impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUALÍSM n. 1) Concepție filozofică conform căreia la baza existenței ar sta două elemente opuse, materia și spiritul. 2) Coexistență a două principii contradictorii. [Sil. du-al] /<fr. dualisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUALÍSM s.n. 1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< fr. dualisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUALÍSM s. n. 1. dualitate (1). 2. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. ◊ (psih.) teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții distincte. (< fr. dualisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DUALÍSM s. v. dualitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dualísm s. n. (sil. du-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)