DUBLÁJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral. – Din fr. doublage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUBLÁJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mișcările și scenele lui. ♦ Dublare. 2. (Mar.) Căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr. doublage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUBLÁJ s. n. 1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui. 2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. ◊ întăritură a unei vele. (< fr. doublage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dubláj s. n. (sil. -blaj), pl. dubláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink