DUBLÓN, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUBLÓN s.n. (Poligr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. [< fr. doublon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUBLÓN1 s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DUBLÓN2 s. n. (poligr.) repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. (< fr. doublon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dublón (monedă) s. m. (sil. -blon), pl. dublóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dublón (tipogr.) s. n. (sil. -blon)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink