DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUBLÚRĂ s.f. 1. (Al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru sau într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe deținătorul principal al rolului. 2. Căptușeală de haine etc. [< fr. doublure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUBLÚRĂ s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. căptușeală de haine etc. ◊ (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă. 3. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate. (< fr. doublure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DUBLÚRĂ s. căptușeală. (~ la o haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dublúră s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. dublúrii; pl. dublúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUBLÚRĂ ~i f. 1) Actor care înlocuiește interpretul titular al rolului într-o piesă de teatru. 2) Persoană care înlocuiește actorul de film în scenele periculoase; cascador. 3) Căptușeală la o haină. /<fr. dublure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink