DUDUITÚRĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
duduitúră s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. duduitúrii; pl. duduitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink