Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
duelgí vb. (sil. du-el-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duelgésc, imperf. 3 sg. duelgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. duelgeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink