DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. (Depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUGHEÁNĂ s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DUGHEÁNĂ s. v. magazin, prăvălie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dugheánă (dughéne), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dugheánă s. f., g.-d. art. dughénei; pl. dughéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUGHEÁNĂ ~e f. Prăvălie mică sărăcăcioasă. [Sil. -ghea-nă] /<turc. dükkan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink