DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÚGLIȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dúgliș (dúglișe), adj. – (Mold.) Leneș, trîndav. Mag. dög „cadavru” și putoare, dögelni „a dormi” (Scriban). Pentru trecerea de la „puturos” la „leneș”, cf. puturos. După Tiktin, aflat în legătură cu duh, ceea ce din punct de vedere semantic este același lucru.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dúgliș adj. m., s. m. (sil. -gliș), pl. dúgliși; f. sg. dúglișă, pl. dúglișe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÚGLIȘ ~ă (~i, ~e) și substantival reg. Care nu vrea să muncească; care trândăvește; leneș; trândav; lenos; puturos. /cf. ung. dög
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink