DUIÚM s. n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUIÚM n. pop. Mulțime mare, compactă de ființe sau lucruri. ◊ Cu ~ul în număr mare; cu grămada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUIÚM s. v. mulțime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DUIÚM s. v. captură, pradă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
duiúm (-muri), s. n. – 1. (Înv.) Pradă, captură. – 2. Grămadă, mulțime, cantitate mare. Tc. doyom (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 528).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
duiúm s. n. (sil. -ium)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink