DULÁP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S. m. Scândură lată și groasă. 3. S. n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DULÁP s. v. scândură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DULÁP s. 1. v. șifonier. 2. v. scrânciob.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
duláp, dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
duláp (-puri), s. n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulăpaș, s. n. (scrin); dulăpar, s. m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
duláp (scândură) s. m., pl. dulápi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
duláp (mobilă) s. n., pl. dulápuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DULÁP ~uri n. Mobilă din lemn în care se păstrează diferite obiecte (haine, rufe, cărți, vase etc.). /<turc. dolap
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink