Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dunga (verb tranzitiv) , dungă (substantiv feminin)   
DUNGÁ, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUNGÁ vb. a tărca, a vărga, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dungá vb., ind. prez.1 sg. dunghéz, 3 sg. și pl. dungheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÚNGĂ, dungi, s. f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâșie, dâră. ♦ Cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții. ♦ Spec. Marginea neascuțită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ◊ Loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÚNGĂ ~gi f. 1) Fâșie îngustă pe un fond de altă culoare. În ~gi. 2) Încrețitură pe suprafața pielii (mai ales pe față); zbârcitură; crej; cută; rid. 3) Margine a unui obiect. /<sl. donga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÚNGĂ s. 1. linie, vargă, (pop.) vârstă, (reg.) șar, (prin Ban. și Transilv.) șargă, (Mold. și Bucov.) vârcă. (O țesătură cu ~i.) 2. brâu, (pop.) vârstă. (Casa avea o ~ albastră.) 3. linie, (Transilv. și Ban.) ștraif. (A tras o ~ pe peretele zugrăvit.) 4. nervură, striație, vână. (Marmură cu ~i.) 5. v. rază. 6. v. muchie. 7. coastă. 8. v. rid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dúngă (dúngi), s. f.1. Striație, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colț, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. Sl. dąga „arc” (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá „arc”, rus. dugá „curcubeu”. – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungățea, s. f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dungușul, adv. (Trans., de-a berbeleacul); îndunga, vb. (a face cute).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dúngă s. f., g.-d. art. dúngii; pl. dungi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române