DURBÁCĂ, durbace, s. f. 1. Cada teascului de struguri. 2. Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. – Cf. tc. dibek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
durbácă (-ắci), s. f. – 1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
durbácă s. f., g.-d. art. durbácei; pl. durbáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink