Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: durifica (verb tranzitiv) , durificare (substantiv feminin)   
DURIFICÁRE, durificări, s. f. Acțiunea de a (se) durificaV. durifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) durifica și rezultatul ei; (spec.) creșterea durității unui metal sau a unui aliaj. [< durifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DURIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) durifica. 2. creștere a durității unui metal sau aliaj. (< durifica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DURIFICÁRE s. întărire. (~ unui metal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
durificáre s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DURIFICÁ, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DURIFICÁ durífic tranz. A face să se durifice. /Din dur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DURIFICÁ mă durífic intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DURIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durífic. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DURIFICÁ vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DURIFICÁ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
durificá vb., ind. prez. 1 sg. durífic, 3 sg. și pl. durífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)