DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească său poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dútcă s. f., g.-d. art. dútcei; pl. dútce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink