DUȘMĂNÍE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUȘMĂNÍE f. Atitudine răuvoitoare, față de cineva; vrăjmășie; ostilitate; vrajbă; ură. [Art. dușmănia; G.-D. dușmăniei; Sil. -ni-e] /dușman + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUȘMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dușmănie ≠ prietenie, simpatie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dușmăníe s. f., art. dușmănía, g.-d. art. dușmăníei; pl. dușmăníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink