DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÂRVÁLĂ f. Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ De ~ care nu prezintă valoare și poate fi folosit pentru orice. A face pe cineva de ~ a face pe cineva de două parale; a batjocori. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÂRVÁLĂ s. v. corvoadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dârválă s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink