Dex délta

DÉLTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Cuv. gr.

DÉLTA m. invar. 1) Numele celei de-a patra litere a alfabetului grecesc, având forma unui triunghi. 2) fig. Simbol al adevărului. /Cuv. gr.

DÉLTA s.m. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ◊ Avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (Fig.) Simbol al adevărului; adevăr. [Pl. invar. / < gr. delta].

DÉLTA s. m. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului d. 2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. (< fr., gr. delta)

délta (literă) s. m. invar.

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

DÉLTĂ ~e f. Formă de relief care se formează prin acumularea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. /<fr. delta

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc].

DÉLTĂ s. f. zonă aluvionară, triunghiulară, între brațele unui fluviu la vărsarea în mare. (< fr. delta)

déltă (a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte