DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dad (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂDÁCĂ s. v. doică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dădácă f. pl. e (ngr. turc. dadá, id., cu suf. -că, ca și’n duducă, neneacă, babacă. V. dadă). Bonă, guvernantă, îngrijitoare de copiĭ. – În est dadacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DĂDÁCĂ ~ce f. Femeie angajată într-o casă sau într-o instituție preșcolară pentru a îngriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grijă exagerată față de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a copleși pe cineva cu povețe. /<ngr. dada, turc. dadi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink