DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂRNICÍE f. 1) Caracter darnic; gene-rozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DĂRNICÍE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dărnicie ≠ avariție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dărnicíe s. f., g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink