DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂSCĂLÍME f. înv. (colectiv de la das-căl) 1) Totalitate a dascălilor. 2) Mulțime de dascăli. /dascăl + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DĂSCĂLÍME s. v. învățătorime, profeso-rime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dăscălíme s. f., g.-d. art. dăscălímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dăscălíme f. Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink