Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dăula (verb tranzitiv) , dăulare (substantiv feminin)   
DĂULÁRE, dăulări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dăula și rezultatul ei. [Pr.: dă-u-] – V. dăula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂULÁRE s. v. deșelare, istovire, spetire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dăuléz V. dăhuĭez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)