ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care s-a specializat în echilibristică. 2. Fig. (Persoană) care se strecoară cu îndemânare printre dificultăți. – Din fr. équilibriste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECHILIBRÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în echilibristică. 2. (Fig.) Cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, al minciunii etc. [Cf. fr. équilibriste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în echilibristică. 2. (fig.) cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, minciunii etc. (< fr. équilibriste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
echilibríst s. m. (sil. -brist), pl. echilibríști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECHILIBRÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Artist de circ care practică echilibristica. /<fr. équilibriste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
echilibrístă s. f. (sil. -bris-), pl. echilibríste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink