ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECLATÓR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eclatór s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECLATÓR ~oáre n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecția instalațiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. éclateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink