ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eclísă s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. eclísei; pl. eclíse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECLÍSĂ ~e f. Piesă de lemn sau de metal care servește la înnodarea a două piese alăturate. /<fr. éclisse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink