Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ecluza (verb tranzitiv) , ecluzare (substantiv feminin)   
ECLUZÁRE s. f. Acțiunea de a ecluza și rezultatul ei. – V. ecluza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECLUZÁRE s.f. Acțiunea de a ecluza și rezultatul ei. [< ecluza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ecluzáre s. f., g.-d. art. ecluzării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ECLUZÁ ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. și pl. ecluzeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române