ECOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață. [Var.: oecologíe s. f.] – Din fr. écologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECOLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață. [G.-D. ecologiei] /<fr. écologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECOLOGÍE s. f. știință care studiază interrelațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață. ♦ ~ socială = disciplină sociologică având ca obiect studiul relațiilor omului cu mediul său, natural și social. (< fr. écologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECOLOGÍE s. (ieșit din uz) bionomie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ecologíe s. f., art. ecología, g.-d. ecologíi, art. ecologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink