ECOSISTÉM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. – Din fr. écosystème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECOSISTÉM s.n. Totalitatea viețuitoarelor unei biocenoze, alcătuind o unitate naturală; sistem ecologic. [Pl. -me. / < fr. écosystème, engl. ecosystem].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECOSISTÉM, ecosisteme, s.n. Complex unitar din biocenoză și mediul fizic înconjurător; biogeocenoză. ◊ ~ uman = Sistem format din populația umană și habitatul său, integrat în biosferă. (din fr. écosystème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ecosistém s. n., pl. ecosistéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECOSISTÉM ~e n. Ansamblu format din biotop și biocenoză, în cadrul căruia se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. /<fr. écosysteme, engl. ecosystem
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink