ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECPAIÁ s. v. alai, cortegiu, suită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ecpaiá, ecpaiéle, s.f. (înv.) 1. casa civilă a domnitorului; suită domnească. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clasă socială.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ecpaiá (ecpaiéle), s. f. – 1. (Înv.) Cortegiu. – 2. (Fam., Mold.) Mulțime, gloată, droaie. – Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (Șeineanu, III, 50).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ecpaiá s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink