ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECRUISÁJ s.n. Ecruisare. [< fr. écrouissage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECRUISÁJ s. n. ecruisare. (< fr. écrouissage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ecruisáj s. n. (sil. -cru-i-), pl. ecruisáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECRUISÁJ ~e n. Modificare a proprietăților unui metal sau a unui aliaj prin deformări plastice. /<fr. écrouissage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink