ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECUMÉNIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. sg. ecuménică, pl. ecuménice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECUMÉNIC ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici creștine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR, asociație creată în 1948 de către Bisericile creștine necatolice în scopul refacerii unității tuturor creștinilor pe calea acordurilor și dialogului teologic. V. ecumenism.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink