EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr.édénique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EDÉNIC, -Ă adj. De rai. ♦ Plăcut, încântător; paradiziac; frumos. [Cf. fr. édénique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EDÉNIC, -Ă adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, încântător. (< fr. édénique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
edénic adj. m., pl. edénici; f. sg. edénică, pl. edénice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EDÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eden; propriu edenului. Grădină ~că. 2) fig. Care este foarte frumos și foarte plăcut (ca în eden). Priveliște ~că. /<fr. édénique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink