EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EDUCATÓR, -OÁRE adj. Care educă. // s.m. și f. Persoană care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. ♦ Persoană care se ocupă cu educația copiilor în cămine și grădinițe. [Cf. fr. éducateur, lat. educator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EDUCATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EDUCATÓR s. pedagog. (Un bun ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; f. sg. și pl. educatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EDUCATÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor și a tineretului (în instituțiile preșcolare și școlare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink