Dex eflorescență

EFLORESCÉNȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

EFLORESCÉNȚĂ s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. ♦ (Fig.) Înflorire, îmbobocire. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri de la suprafața unor roci. 3. Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. [< fr. efflorescence].

EFLORESCÉNȚĂ s. f. 1. începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. 2. (fig.) înflorire, prosperitate, dezvoltare. 3. transformare în pulbere a unor săruri hidratate prin pierderea apei de cristalizare în contact cu aerul. ◊ depozit de săruri de la suprafața unor roci. 4. erupție ușoară pe piele; exantem; spuzeală. (< fr. efflorescence)

eflorescénță s. f. (sil. -flo-), g.-d. art. eflorescénței; pl. eflorescénțe

EFLORESCÉNȚĂ ~e f. 1) Perioadă de început a înfloririi plantelor. 2) Transformare a unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă prin pierderea unei părți a apei de cristalizare, când vin în contact cu aerul. 3) Substanță pulverulentă apărută prin trecerea unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă. 4) Depozit de săruri de pe suprafața unor roci, a unor construcții de beton sau a unor zidării. 5) Exantem ușor apărut pe piele. 6) Pulbere naturală care acoperă anumite fructe. [G.-D. eflorescenței] /<fr. efflorescence