EFORÁT, eforate, s. n. Colegiu din Sparta antică alcătuit din cinci efori (2); funcție sau instituție reprezentată de acest colegiu. – Din fr. éphorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFORÁT s.n. Demnitatea de efor; colegiul eforilor; eforie (1) [în DN]. [< fr. éphorat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFORÁT s. n. demnitatea de efor: colegiul eforilor; eforie (1). (< fr. éphorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eforát s. n., pl. eforáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink