EFORÍE, eforii, s. f. Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituții; sediul acestor consilii; epitropie. – Din ngr. eforía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administrație. ♦ Instituție condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFORÍE s. f. 1. (ant.) eforat. 2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administrație. ◊ instituție condusă de un corp de efori. (< fr. éphorie, fr. ephoria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EFORÍE s. v. epitropie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eforíe s. f., art. eforía, g.-d. art. eforíei; pl. eforíi, art. eforíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EFORÍE ~i f. (în trecut) Instituție administrativă de folos public cu funcții social-culturale. [G.-D. eforiei] /<ngr. eforía
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink