EGIPTEÁN, -Ă, egipteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din națiunea formată pe teritoriul Egiptului, constituind majoritatea populației Republicii Arabe Egipt, 2. Adj. Care aparține Egiptului, Republicii Arabe Egipt sau populațiilor lor, privitor la Egipt, la Republica Arabă Egipt sau la populațiile lor. ♦ (Substantivat, f.) Limba egipteană. 3. S. m. și f. (La pl.) Vechii locuitori ai văii și deltei Nilului, care au creat în antichitate unul dintre principalele state ale Orientului; (și la sg.) persoană care aparținea acestor vechi populații. – Egipt (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EGIPTEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Egipt. ◊ (s. f.) limbă veche vorbită în Egipt. ◊ (s. n.) dialect arab vorbit în Egipt și Sudan. (după fr. égyptien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EGIPTEÁN s., adj. 1. s. (înv.) misirliu. 2. adj. (înv.) misir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
egipteán (egipteánă), – adj. – Din Egipt. – Var. eghiptean. De la Egipt (var. este din sec. XVII). – Der. eg(h)iptenesc, adj. (egiptean); egiptenește, adv. (ca egiptenii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
egipteán s. m., adj. m., pl. egipténi; f. sg. egipteánă, g.-d. art. egipténei, pl. egipténe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EGIPTEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Egiptului sau populației lui; din Egipt. [Sil. -gip-tean] /Din Egipt n. pr. + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EGIPTEÁN2 ~eánă ( ~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Egiptului sau este originară din Egipt. /Din Egipt n. pr. + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
egipteánă (limba) s. f., g.-d. art. egipténei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink