EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EGOÍSM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Egoism ≠ altruism
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
egoísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink