Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ejectáre s. f., pl. ejectări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A EJECTÁ ~éz tranz. (lichide, obiecte) A face să iasă; a elimina; a evacua /<fr. éjecter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EJECTÁ vb. I. tr. A da afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). [< fr. éjecter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EJECTÁ, ejectéz, vb. I. Tranz. A arunca, a proiecta afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). (cf. fr. éjecter, lat. eiectare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ejectá vb., ind. prez. 1 sg. ejectéz, 3 sg. și pl. ejecteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink