ELATÍV s. n. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv. (< fr. élativ, germ. Elativ)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elatív s. n., pl. elatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink