ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (2). – Din fr. électorat, germ. Elektorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTORÁT s.n. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de elector; perioada cât conduce un elector. 2. Teritoriu supus unui prinț elector. 3. Totalitatea alegătorilor din cadrul unor alegeri generale. [Pl. -te, -turi. / < fr. électorat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTORÁT s. n. 1. demnitatea de elector (II). 2. teritoriu supus unui elector (II). 3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. (< fr. électorat, germ. Electorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELECTORÁT s. (POL.) alegători (pl.). (A fost ales cu sprijinul ~ului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
electorát s. n., pl. electoráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELECTORÁT ~e n. Totalitate a alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. /<fr. électorat germ. Elektorat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink