ELECTROACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și cu aplicațiile acestor transformări. /<fr. électro-acustique, germ. Elektroakustik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
electroacústică s. f. (sil. -tro-a-), g.-d. art. electroacústicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la electroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. (< fr. électro-acoustique, /II/ germ. Electroakustik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink