ELECTROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. – Din fr. électrochimie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROCHIMÍE f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul fenomenelor de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers. [G.-D. electrochimiei] /<fr. électrochimie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELECTROCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
electrochimíe s. f. → chimie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink