ELECTROLÍT, electroliți, s. m. Compus chimic care, prin dizolvare sau prin topire, se disociază, scindându-se în ioni, și care conduce curentul electric prin transportul acestor ioni. – Din fr. électrolyte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROLÍT s.m. Substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric. [< fr. électrolyte, cf. fr. électro-, gr. lytos – descompus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROLÍT s. m. substanță a cărei soluție sau topitură poate conduce curentul electric prin transportul ionilor. (< fr. électrolyte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
electrolít s. m., pl. electrolíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELECTROLÍT ~ți m. Compus chimic care, dizolvat sau în stare topită, se disociază în ioni, devenind bun conducător de electricitate. /<fr. électrolyte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink