ELECTROMAGNETÍSM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROMAGNETÍSM n. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice și magnetice. /<fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELECTROMAGNETÍSM s.n. Ramură a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale curenților electrici și aplicațiile lor. [Cf. fr. électromagnétisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROMAGNETÍSM s. n. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice. (< fr. électromagnétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
electromagnetísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink