Dex elevator

ELEVÁTOR¹, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.

ELEVÁTOR², -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.

ELEVATÓR s.n. 1. Instalație pentru transportul materialelor pe verticală sau aproape pe verticală la o oarecare distanță; ascensor. 2. (Med.) Instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. [Pl. -oare. / cf. fr. élévateur, germ. Elevator].

ELEVATÓR, -OÁRE adj. Care ridică. [< fr. élévatoire].

ELEVATÓR¹ s. n. 1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici. 2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere. 3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. (< fr. élévateur, germ. Elevator)

ELEVATÓR², -OÁRE I. adj. care servește pentru a ridica. (< fr. élévatoire)

ELEVATÓR s. (TEHN.) încărcător.

elevatór adj. m., pl. elevatóri; f. sg. și pl. elevatoáre

elevatór s. n., pl. elevatoáre

ELEVÁTÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) (despre dispozitive) Care contribuie la transportarea încărcăturilor pe verticală sau în direcție oblică. ◊ Mușchi ~ori mușchi care servesc pentru a ridica unele părți ale corpului. /<fr. élévateur, lat. elevator, ~oris