Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: elibera (verb tranzitiv) , eliberare (substantiv feminin)   
ELIBERÁRE, eliberări, s. f. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare. – V. elibera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELIBERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare; lăsare la vatră. [< elibera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELIBERÁRE s. 1. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) s*******e, (pop.) mântuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. v. dezrobire. 3. v. ieșire. 4. v. liberare. 5. v. desfacere. 6. desărcinare, descăunare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. v. deblocare. 8. v. evacuare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Eliberare ≠ angajare, arestare, aservire, cotropire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
eliberáre s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat.Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ELIBERÁ ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcție sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deținuți) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ELIBERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuși să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș. ◊ a scoate din funcție; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a s*****i, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. și pl. elibereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORGANIZAȚIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (O.E.P.), organizație creată în 1964 în Ierusalimul de Est, de către reprezentanți ai poporului palestinian, ai unor organizații profesionale și populare și ai unor mișcări ale rezistenței palestiniene. Organul său suprem este Consiliul Național Palestinian (C.N.P.), de fapt parlamentul poporului palestinian, compus din 530 membri, din care 180 din teritoriile arabe ocupate de Israel. Între sesiunile acestuia orientările generale sunt adoptate de Consiliul Central al O.E.P. Întreaga activitate a organizației este condusă de Consiliul Executiv format din 15 membri, printre care și reprezentați a 6 organizații ale rezistenței palestiniene. Președinte al Comitetului Executiv este, din 1969, Yasser Arafat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române