ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helíce s. f.] – Din fr. hélice, lat. helix, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELÍCE f. 1) Organ de mașină rotitor, format din două sau mai multe pale dispuse simetric pe un butuc. ~ de avion. ~ de vapor. 2) Curbă în spațiu în formă de șurub. [G.-D. elicei] /<fr. hélice, lat. helix, ~icis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELÍCE s.f. 1. Curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. hélice, it. elice, cf. gr. helix – spirală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELÍCE s. f. 1. curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc. (< fr. hélice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink