ELIXÍR, elixire, s. n. 1. Băutură cu proprietăți miraculoase pe care o căutau, în evul mediu, alchimiștii pentru a obține viață veșnică; p. ext. (azi) băutură scumpă, aleasă. 2. (Fam.) Soluție alcoolică cu conținut variabil de zahăr și cu diverse esențe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [Pr.: -gzir] – Din fr. élixir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELIXÍR s.n. 1. Băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiștii cu scopul de a obține viața veșnică; (p. ext.) băutură de preț. 2. Băutură preparată din diferite substanțe dizolvate în alcool; (p. ext.) medicament. [Pron. -gz-, pl. -re, -ruri. / < fr. élixir, cf. ar. al iksir – medicament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELIXÍR s. n. 1. băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiștii pentru a obține viața veșnică; (p. ext.) băutură aleasă. 2. băutură preparată din diferite substanțe dizolvate în alcool. (< fr. élixir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elixír s. n. [x pron. gz], pl. elixíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELIXÍR ~e n. 1) Băutură cu proprietăți miraculoase, pe care tindeau s-o descopere alchimiștii din evul mediu. 2) Preparat farmaceutic cu proprietăți terapeutice, reprezentând un amalgam de siropuri, uleiuri volatile și alcool. /<fr. élixir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink